infracțiuneaedit
în Anglia și țara Galilor și în Irlanda de Nord, infracțiunea este creată de secțiunea 47 din Legea privind infracțiunile împotriva persoanei 1861:
47. Oricine va fi condamnat la punerea sub acuzare a oricărei agresiuni care provoacă vătămări corporale reale va fi răspunzător … să fie ținut în servitute penală …; … …
cuvintele „la discreția Curții” omise în primul rând, iar cuvintele „pentru termenul de trei ani sau pentru a fi închis pentru orice termen care nu depășește doi ani, cu sau fără muncă silnică” omise în al doilea rând, au fost abrogate prin Legea de revizuire a legii statutului din 1892.
cuvintele de la „și” până la sfârșit, omise în al treilea rând, au fost abrogate pentru Anglia și țara Galilor prin secțiunea 170 alineatul(2) și anexa 16 la Legea privind justiția penală din 1988 [sub rezerva secțiunii 123 alineatul (6) și paragrafului 16 din anexa 8 la Legea respectivă].
cuvintele „cu sau fără muncă grea” la sfârșit au fost abrogate pentru Anglia și țara Galilor prin secțiunea 1(2) din Legea privind justiția penală din 1948.
textul acestei secțiuni este ușor diferit în Irlanda de Nord.
AssaultEdit
expresia assault include „baterie”.
Fagan v Metropolitan Police Commissioner a fost decis în conformitate cu secțiunea 51 din Legea poliției din 1964, care a folosit și cuvântul „asalt” fără explicații suplimentare și fără nicio referire explicită la baterie. Cristian Cismaru said:
un atac este orice act care în mod intenționat—sau, eventual, prin imprudență—determină o altă persoană să rețină violența personală imediată și ilegală. Deși ” asaltul „este o infracțiune independentă și trebuie tratat ca atare, în scopuri practice astăzi” asaltul „este în general sinonim cu termenul” baterie ” și este un termen folosit pentru a însemna utilizarea intenționată reală a forței ilegale către o altă persoană fără consimțământul său. Cu privire la faptele din prezenta cauză, „asaltul” presupus a implicat o „baterie”.”
în R V Williams (Gladstone), inculpatul a fost urmărit penal pentru această infracțiune. Domnul Lane sa han:
„asalt” în contextul acestui caz, adică folosind cuvântul ca abreviere convenabilă pentru asalt și baterie, este un act prin care inculpatul, intenționat sau imprudent, aplică forță ilegală reclamantului.
în R V Burstow, r v Irlanda, unul dintre inculpați a fost urmărit penal pentru această infracțiune. Domnul Steyn sa han:
punctul de plecare trebuie să fie că un atac este un ingredient al infracțiunii în conformitate cu secțiunea 47. Este necesar să se ia în considerare cele două forme pe care le poate lua un atac. Primul este bateria, care implică aplicarea ilegală a forței de către inculpat asupra victimei. De obicei, secțiunea 47 este folosită pentru urmărirea penală în astfel de cazuri. A doua formă de atac este un act care determină victima să rețină o aplicare iminentă a forței asupra ei: vezi Fagan împotriva comisarului de Poliție Metropolitană 1 Q. B. 439, 444d-E.
a doua formă de asalt la care se face referire este infracțiunea descrisă ca agresiune obișnuită în secțiunea 39 din Legea privind justiția penală din 1988, care este cunoscută și sub numele de agresiune psihică sau pur și simplu asalt.
OccasioningEdit
practica criminală a lui Blackstone, 2001, spune că „ocazionarea” este echivalentă cu provocarea (para B2.21 la p. 172) și are o formă de probă de acuzare care folosește cuvântul „cauzat” (para B2.18 la p. 171).
în R V Roberts, inculpatul a dat un lift în mașina lui, noaptea târziu, unei femei.
femeia a spus că, în timp ce călătorea cu mașina inculpatului, a căutat să facă avansuri către ea și apoi a încercat să-i scoată haina. Ea a spus că aceasta a fost ultima picătură și, deși mașina circula cu o anumită viteză, a sărit și a suferit răni. Inculpatul a spus că nu a atins-o pe femeie. El a spus că a avut o ceartă cu ea și că, în cursul acelei dispute, ea a deschis brusc ușa și a sărit afară.
Stephenson LJ a spus că testul pentru a determina dacă inculpatul a „prilejuit” rănile pe care fata le-a suferit ca urmare a săriturii din mașină a fost acesta:
a fost rezultatul natural a ceea ce a spus și a făcut presupusul atacator, în sensul că a fost ceva care ar fi putut fi prevăzut în mod rezonabil ca o consecință a ceea ce spunea sau făcea? Așa cum a fost pus într-unul dintre cazurile vechi, a ajuns să fie dovedit a fi actul său, și dacă, desigur, victima face ceva atât de „prost” în cuvintele recurentului în acest caz, sau atât de neașteptat, nu că acest atacator special nu a prevăzut-o, ci că nici un om rezonabil nu ar putea fi de așteptat să o prevadă, atunci este doar într-un sens foarte îndepărtat și ireal o consecință a atacului său, este într-adevăr prilejuită de un act voluntar din partea victimei, care nu a putut fi prevăzut în mod rezonabil și care rupe lanțul de cauzalitate dintre atac și atac, dar nu este de așteptat să se întâmple acest lucru, ci este doar o consecință foarte îndepărtată și ireală a agresiunii sale, este într-adevăr ocazionată de un act voluntar din partea victimei, care nu a putut fi prevăzut în mod rezonabil și care rupe lanțul de cauzalitate dintre atac și atac, dar este posibil să se vătămare sau vătămare.
acest pasaj a fost prezentat în R V Savage, DPP v Parmenter la pagina 14.
cartea „Archbold” spune că acest test se aplică oricărui caz în care prejudiciul nu a fost rezultatul direct al actului inculpatului.
în R V Savage, DPP v Parmenter, Savage a aruncat bere peste victimă și, în luptă, paharul s-a rupt și a tăiat victima. S-a considerat că secțiunea 47 nu necesita dovada imprudenței în legătură cu „ocazionarea”. Aruncarea berii a fost un asalt, iar acel „asalt” a prilejuit vătămarea corporală reală care a avut loc în lupta continuă. Parmenter și-a rănit copilul aruncându-l prea grosolan. Chiar dacă bebelușul era prea mic pentru a reține contactul fizic, a existat un contact voluntar care a provocat vătămări, așa că Parmenter a fost răspunzător în conformitate cu secțiunea 47, deoarece vătămarea a rezultat din intenția sa de a se juca cu fiul său.
vătămări corporale Realeedit
în Rex v. Donovan, Swift J., în pronunțarea hotărârii Curții de apel penal, a declarat:
în acest scop, considerăm că „vătămarea corporală” are sensul său obișnuit și include orice vătămare sau vătămare calculată pentru a interfera cu sănătatea sau confortul procurorului. Astfel de răni sau răniri nu trebuie să fie permanente, ci trebuie, fără îndoială, să fie mai mult decât trecătoare și neînsemnate.
acest pasaj a fost citat și aprobat în R V Brown (Anthony), De Lord Templeman (la p. 230) și Lord Jauncey (la p. 242).
în R V. Miller 2 toate ER 529, 2 QB 282, Lynskey J. a spus:
conform pledoariei penale, dovezilor și practicii lui Archbold, 32nd ed, p 959:
„vătămarea corporală reală include orice vătămare sau vătămare calculată pentru a interfera cu sănătatea sau confortul procurorului…”
cu toate acestea, Camera Lorzilor a respins această definiție în DPP v.Smith, un caz de vătămare corporală gravă în care judecătorul procesului a descris vătămarea corporală gravă ca „un rău care va interfera serios pentru o vreme cu sănătatea sau confortul.”Lordul Cancelar, Vicontele Kilmuir QC, a avut loc:
nu găsesc nici o garanție pentru a da cuvintelor ‘vătămare corporală gravă’ un alt sens decât cel pe care cuvintele îl transmit în sensul lor natural obișnuit. ‘Vătămarea corporală ‘nu are nevoie de explicații, iar’ grievous ‘nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât’într-adevăr grav’.
DPP V.Smith a fost urmat în R V. Chan-Fook. Hobhouse LJ. a spus de expresia „vătămare corporală reală”, în susținând că ar trebui să se acorde sensul său obișnuit:
considerăm că același lucru este valabil și pentru sintagma „vătămare corporală reală”. Acestea sunt trei cuvinte ale limbii engleze care nu primesc nicio elaborare și în cursul obișnuit nu ar trebui să primească niciunul. Cuvântul” rău ” este un sinonim pentru rănire. Cuvântul „real” indică faptul că vătămarea (deși nu este nevoie să fie permanentă) nu ar trebui să fie atât de banală încât să fie cu totul nesemnificativă.
el a continuat să spună:
pericolul oricărei elaborări a cuvintelor statutului este că poate avea efectul, așa cum a fost subliniat de Camera Lorzilor, de a modifica sau cel puțin de a distrage juriul de la sensul obișnuit al cuvintelor. În plus, după cum se poate observa din sumarul din prezenta cauză, poate exista o elisiune a necesității de a arăta un prejudiciu sau un prejudiciu. Va exista riscul ca limbajul să fie folosit, ceea ce sugerează juriului că este suficient ca atacul să interfereze cu sănătatea sau confortul victimei, indiferent dacă a fost sau nu cauzată vreo vătămare sau rănire.
R v Chan-Fook a urmat, de asemenea, cazul R v Metharam, în care Ashworth J a spus:
este o greșeală să adopți vechea formulă și să inviți un juriu să găsească vinovat un om acuzat de rănire cu intenția de a face vătămări corporale grave dacă singura intenție stabilită este aceea de a interfera serios cu sănătatea sau confortul.
în R V.Morris (Clarence Barrington), Potter LJ., în pronunțarea hotărârii Curții de Apel a spus (citările pe care le citează din manual sunt omise):
ceea ce constituie „vătămare corporală reală” în sensul secțiunii 47 din Legea din 1861 este prezentat succint și precis în Archbold (1997 ed.) la para 19-197:
” vătămarea corporală are o semnificație obișnuită și include orice vătămare (accentul nostru) sau vătămare calculată pentru a interfera cu sănătatea sau confortul victimei: o astfel de vătămare sau vătămare nu trebuie să fie permanentă, ci trebuie să fie mai mult decât doar tranzitorie sau neînsemnată …
vătămarea corporală reală este capabilă să includă vătămări psihiatrice, dar nu include simpla emoție, cum ar fi frica, stresul sau panica …”
în DPP v. Smith (Michael Ross), judecătorul P. a spus:
„Actual”, așa cum este definit în autorități, înseamnă că vătămarea corporală nu trebuie să fie atât de banală sau neînsemnată încât să fie efectiv fără semnificație.
Glanville Williams a spus că vătămarea corporală reală este o expresie prostească, deoarece sugerează că există o formă de vătămare corporală care nu este reală.
tăierea păruluidit
în DPP v Smith (Michael Ross), inculpatul și-a ținut fosta iubită și i-a tăiat coada de cal cu foarfece de bucătărie cu câteva săptămâni înainte de a împlini 21 de ani. Magistrații l-au achitat pe motiv că, deși a existat, fără îndoială, un atac, acesta nu a provocat vătămări corporale reale, deoarece nu au existat vânătăi sau sângerări și nu au existat dovezi ale vreunui prejudiciu psihologic sau psihiatric. Suferința victimei nu s-a ridicat la vătămări corporale. Curtea divizionară a permis un apel al directorului Procuraturii publice, respingând argumentul pentru inculpat că părul era țesut mort deasupra scalpului și astfel nu s-a făcut niciun rău. Judecătorul p said:
după părerea mea, indiferent dacă este viu sub suprafața pielii sau țesut mort deasupra suprafeței pielii, părul este un atribut și o parte a corpului uman. Este intrinsecă fiecărui individ și identității fiecărui individ. Deși nu este esențial pentru decizia mea, observ că părul unui individ este relevant pentru autonomia sa. Unii consideră că este gloria lor încoronată. Admiratorii o pot privi în obiectul afecțiunilor lor. Chiar dacă, din punct de vedere medical și științific, părul de deasupra suprafeței scalpului nu este decât țesut mort, acesta rămâne parte a corpului și este atașat de acesta. Deși este atât de atașat, în judecata Mea se încadrează în sensul „corporal” în sintagma „vătămare corporală reală”. Este preocupat de corpul victimei individuale.
s-a acceptat că vătămarea corporală reală include orice vătămare sau vătămare care interferează cu sănătatea sau confortul victimei și care este mai mult decât tranzitorie sau neînsemnată. Pentru a deteriora un aspect fizic important al integrității corporale a unei persoane trebuie să reprezinte o vătămare corporală reală, chiar dacă elementul deteriorat este pielea sau țesutul mort. După cum a comentat Creswell J. În scurta sa judecată concurentă:
pentru o femeie, părul ei este o parte vitală a corpului ei. În cazul în care o parte semnificativă a părului unei femei este tăiată fără consimțământul ei, aceasta este o problemă serioasă care se ridică la vătămări corporale reale (nu banale sau nesemnificative).
cps încărcare standardsEdit
serviciul Crown Procuratura a revizuit ghidul în publicarea sa „infracțiuni împotriva persoanei, care încorporează standardul de încărcare” din cauza adoptarea secțiunii 58 din Legea copiilor 2004, care prevede că pedepsirea rezonabilă nu este o apărare la infracțiunea de asalt care cauzează vătămări corporale reale. Afirmațiile din acel moment potrivit cărora leziunile minore ale copiilor ar putea fi acuzate ca vătămare corporală reală au fost retrase în 2011.
CPS a recomandat anterior ca un atac care a dus la nimic mai mult decât zgârieturi, zgârieturi, abraziuni, vânătăi minore, umflături, înroșirea pielii, tăieturi superficiale sau un ochi negru să fie urmărit penal ca un atac comun în absența altor factori agravanți decât rănirea.
standardul de taxare prevede: „infracțiunea de asalt comun are o pedeapsă maximă de șase luni de închisoare. Acest lucru va oferi instanței competențe adecvate de condamnare în majoritatea cazurilor. ABH ar trebui, în general, să fie acuzat în cazul în care leziunile și circumstanțele generale indică faptul că infracțiunea merită în mod clar mai mult de șase luni; închisoare și în cazul în care urmărirea penală intenționează să reprezinte că cazul nu este adecvat pentru un proces sumar.”
și cu referire la victimele vulnerabile, cum ar fi copiii:
pot exista cazuri excepționale în care rănile suferite de o victimă nu sunt grave și, de obicei, ar echivala cu un atac comun, dar datorită prezenței unor caracteristici agravante semnificative (singure sau în combinație), acestea ar putea fi acuzate mai adecvat ca ABH contrar secțiunii 47 din Legea privind infracțiunile împotriva persoanei din 1861. Aceasta ar fi doar în cazul în care ar trebui să fie disponibilă o pedeapsă care depășește în mod clar șase luni de închisoare, având în vedere caracteristicile agravante semnificative.
CPS a mai spus anterior că, cu titlu de exemplu, a considerat că următoarele leziuni sunt vătămări corporale reale și sunt suficient de grave încât să nu poată fi reflectate în mod adecvat de o acuzație de agresiune comună și ar trebui în mod normal să fie urmărite penal în temeiul secțiunii 47:
- pierderea sau ruperea unui dinte sau a dinților
- vânătăi extinse sau multiple
- un nas rupt deplasat
- fracturi minore ale oaselor
- tăieturi minore (dar nu superficiale) care necesită tratament medical
- o tulburare psihiatrică recunoscută
care cauzează oricare dintre aceste leziuni (prin asalt sau baterie) ar constitui actus reus de asalt care provoacă vătămări corporale reale.
Mens reaEdit
mens rea acestei infracțiuni este identică cu cea a atacului sau a bateriei (în funcție de modul în care este comisă infracțiunea). În consecință, nu corespunde cu actus reus. Scriitori academice au numit această caracteristică a infracțiunii jumătate mens rea și răspunderea constructivă.
mens rea pentru această crimă poate fi una de imprudență, mai degrabă decât intenția cu privire la comiterea unui atac sau baterie, și este considerat a fi o crimă de intenție de bază.
curtea din DPP / Parmenter a decis că, pentru această infracțiune,
…nu este necesar să se demonstreze că Parmenter a intenționat vătămarea corporală; dacă a intenționat sau a fost nechibzuit cu privire la asalt, iar vătămarea corporală reală a fost un rezultat rezonabil previzibil (indiferent dacă a fost sau ar fi trebuit să fie prevăzut de Parmenter însuși), acest lucru este suficient.
modul de trialEdit
în Anglia și țara Galilor, asaltul care provoacă vătămări corporale reale este triabil oricum.
Sentințăedit
în Anglia și țara Galilor, o persoană vinovată de agresiune care a provocat vătămări corporale reale este pasibilă, pe baza condamnării sub acuzare, de închisoare pentru un termen care nu depășește cinci ani sau de condamnare sumară la închisoare pentru un termen care nu depășește șase luni sau la o amendă care nu depășește suma prescrisă sau la ambele.
în cazul în care o persoană este condamnată pentru acuzare de agresiune care a provocat vătămări corporale reale, alta decât o infracțiune pentru care pedeapsa urmează să fie impusă în temeiul secțiunii 227 sau 228 din Legea privind justiția penală din 2003, instanța, dacă nu este împiedicată să condamne un infractor prin exercitarea unei alte puteri, poate impune o amendă în locul sau în plus față de tratarea acestuia în orice alt mod în care instanța are competența de a-l trata, cu toate acestea, sub rezerva oricărei dispoziții care impune ca infractorul să fie tratat într-un mod special.
asaltul care provoacă vătămări corporale reale este o infracțiune specificată în sensul capitolului 5 din Legea privind justiția penală din 2003, deoarece este o infracțiune violentă specificată. Nu este o infracțiune gravă în sensul acestui capitol, deoarece nu este pedepsită, cu excepția secțiunii 225, în cazul unei persoane în vârstă de cel puțin 18 ani, cu închisoare pe viață sau cu închisoare pe o perioadă determinată de zece ani sau mai mult. Aceasta înseamnă că secțiunile 227 și 228 din Legea privind justiția penală din 2003 (care se referă la pedepse extinse) se aplică în cazul în care o persoană este condamnată pentru agresiune care a provocat vătămări corporale reale, comisă după începerea secțiunii 227 sau 228 (după caz) și Curtea consideră că există un risc semnificativ pentru membrii publicului de vătămare gravă cauzată de comiterea de către autorul infracțiunii a unor infracțiuni suplimentare specificate.
a se vedea manualul de condamnare al Serviciului de urmărire penală a coroanei pentru jurisprudența privind condamnarea. Cazurile relevante sunt:
- R V Smith (1988) 10 Cr App R (S) 434
- R V Davies (1990) 12 Cr App R (S) 308
- R V Hayes (1992) 13 Cr App R (S) 722
- R V Charlton (1995) 16 Cr App R (s) 703
- R V. Sharpe Ewca Crim 964 (13 aprilie 1999), 1 Cr App R (S) 1
- R V. Byrne Ewca Crim 1892 (29 iunie 1999), 1 Cr App R (S) 282
- R v McNally 1 Cr App R (S) 535
- Emms Ewca Crim 967
- Nawaz Ewca Crim 1454
- McDonald Ewca Crim 1499
- Morgan ewca crim 659
- R V Pavia Ewca Crim 1858
- Ravenhill 2 Cr App R (S) 19
- Parker 1 Cr App R (S) 32
- Abbas 1 Cr App R (S)) 47
este inadecvat ca instanța să condamne un infractor pe baza agravării rasiale în cazul în care a fost condamnat pentru această infracțiune, dar nu și infracțiunea agravată rasial: R V. McGilliviray; R v. Kentsch.
în Irlanda de nord, o persoană vinovată de agresiune care a provocat vătămări corporale reale este pasibilă, pe baza unei condamnări sub acuzare, de închisoare pentru un termen care nu depășește șapte ani sau de condamnare sumară la închisoare pentru un termen care nu depășește douăsprezece luni sau la o amendă care nu depășește suma prescrisă sau la ambele.
infracțiune agravată rasial sau religiosedit
în Anglia și țara Galilor, secțiunea 29(1)(b) din Legea privind infracțiunile și tulburările din 1998 (c.37) creează infracțiunea distinctă de agresiune agravată rasial sau religios care provoacă vătămări corporale reale.
forțe de Vizitareedit
în Anglia și țara Galilor și Irlanda de Nord, asaltul care provoacă vătămări corporale reale este o infracțiune împotriva persoanei în sensul secțiunii 3 din Legea forțelor de vizitare din 1952.