o persoană Neurotipică descrie informal o persoană care a fost diagnosticată cu NTPD, un acronim pentru „tulburare de personalitate Neuro-tipică”.
NTPD este un fenomen mental complex caracterizat în general de o profundă lipsă de cunoaștere despre sine și acțiunile cuiva, o tendință sistemică de a ridica sau denigra grupuri și indivizi pe baza statutului social și o tendință generalizată de a se angaja în ritualuri și modele de socializare nesănătoase, dependente, care compormizează abilitățile lor de a funcționa eficient ca indivizi în situații noi, de a verifica ideile, de a se angaja în gândirea critică și independența fizico-emoțională.
persoanele cu NTPD își văd adesea propriul grup ca posedând o calitate care este în mod natural superioară altor grupuri, adesea însoțită de iluzii de grandoare și iluzii că celălalt grup nu este natural sau defect. De-a lungul timpului au construit o preferință sistemică pentru propriul grup în cercetare, statistică și proiectare. Această categorie de indivizi are dificultăți atunci când vine vorba de a distinge definiția lor construită social a ceva cu ceea ce este cu adevărat. Mulți, de fapt, construiesc construcții sociale și justificări/simboluri sociale în jurul deficiențelor și comportamentului lor aberant.
persoanele cu NTPD au învățat să-și transforme trăsăturile comune într-un standard social reificat pe care îl văd ca obiectiv. Persoanele cu NTPD se luptă să verifice / să falsifice informațiile și sunt predispuse să creadă, adesea fără dovezi sau prin raționalizări și apeluri emoționale, informații care sunt distorsionate/simplificate logic și pragmatic. De multe ori, ei pot ignora informațiile reale, deoarece este popular din punct de vedere social să fie devianți, nereușind totuși să facă acest lucru logic din cauza deficiențelor înregistrate în gândirea critică și a regiunii sociale defecte supra-stimulate a creierului.
persoanele cu NTPD s-au dovedit în mod repetat că au o capacitate afectată de a rezista la medii solitare și la luarea deciziilor independente fără ajutorul autorității sau al constructelor cognitive, cum ar fi simboluri, sloganuri, ritualuri sau alte persoane în general.
distincții notabile și polarizate de ASD (tulburarea spectrului autist) și NTPD sunt că ritualurile sunt individuale în primul și culturale/inter-subiective în cel de-al doilea. ASD are, de asemenea, o utilizare sporită a creierului analitic responsabil pentru crearea unei noi perspective independente și a unui raționament critic, în timp ce creierele NTPD sunt competente în utilizarea creierului social.
NTPD este înregistrat ca fiind co-morbid cu tulburarea de personalitate falsă empatie (Fepd), o tulburare de personalitate în care persoana este convinsă și amăgită că are empatie pentru toată lumea și pentru toate și că este mai tolerantă decât alții, exprimând în același timp comportamente clare care indică altfel. Comorbiditatea NTPD și FEPD a fost înregistrată la 71% din diagnostice.
NTPD, în ciuda faptului că s-au auto-organizat și l-au etichetat drept modelul standard ideal de normalitate și funcționare, poate avea un efect negativ asupra funcționării individuale pe termen scurt și lung dacă nu este verificat. Acest lucru se întâmplă mai ales în anii adolescenți-tineri adulți cu vârste cuprinse între 11 și 18/20, unde persoanele cu NTPD au nevoie de îndrumare și asistență în funcționarea zilnică din cauza tendinței lor de a delega abilități altor persoane și de a socializa în moduri nesănătoase. Această relație nesănătoasă de dependență îi determină adesea să aibă abilități și securitate reduse atunci când sunt singuri sau când nu au ideile grupului lor de referință pentru a-și susține credințele.
persoana cu NTPD are nevoie de atenție și îndrumare constantă în situațiile în care trebuie să ia decizii individual și are nevoie de o figură de referință pentru a-și verifica deciziile sau pentru a evidenția inexactități logice sau alternative mai bune. NTPD simt anxietate generalizată și disconfort în contexte care declanșează și suprastimulează creierul lor analitic.
indivizii diagnosticați cu NTPD au nevoie de ajutor și asistență în adaptarea la situații socio-culturale noi, idei diferite și noi paradigme sau la contexte care necesită singurătate, în principal datorită atașamentului lor obsesiv față de propriile rutine de normalitate. Un efort deosebit ar trebui pus pe tendința lor de a clasifica și de a-i constrânge pe ceilalți în rutinele și modelele lor de comportament uman.
NTPD și deficiențele și disfuncțiile sale asociate pot fi deja observate la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 2 ani, dar este foarte vizibil în adolescență dacă este nediagnosticat. adolescenții cu NTPD care nu au fost asistați de la o vârstă fragedă prezintă de fapt multe, dacă nu toate simptomele enumerate într-un mod foarte pronunțat. Dacă nu sunt controlate, simptomele pot da naștere dictaturilor autoritare, standardizării gândirii și comportamentului, ritualurilor repetitive de normalitate compulsivă și unei atitudini în general discriminatorii și pasive/agresive față de out-grup.
tehnici de terapie psihologică aplicate pentru persoanele cu NTPD:
- oferă individului NTPD o figură și o autoritate de referință pe care se poate sprijini în contexte de luare a deciziilor individualizate și rezolvare a problemelor.
- să-l motiveze în munca grea și efort cu recompense socio-culturale, cum ar fi colaborarea, bârfe, vorbesc mici și sloganuri make-cred, cum ar fi „singur împreună”, „îndepărtat, dar unit”, etc..
- explică în mod repetat valorile și faptele persoanelor care au urmărit să extindă spectrul a ceea ce indivizii cu NTPD au văzut ca fiind acceptabil și normal pentru a reduce comportamentele normo-coercitive. (De ex. Martin Luther King și alții)
- în timpul adolescenței și adolescenței, vorbiți copilului NTPD unul câte unul pentru a evita ca acesta să fie influențat negativ de colegii săi sau să fie presat să se angajeze într-un comportament nesăbuit/nesănătos pentru a-i impresiona pe ceilalți.
- crește treptat facultățile creative și analitice ale creierului lor prin sesiuni de brainsorming de grup frecvent și rețele de colaborare.
- ușurează tensiunile emoționale în situații solitare și oferă îndrumări constante atunci când vine vorba de indicii verbale, cum ar fi logica, Erorile formale/informale, coerența ideologică și disonanța cognitivă.
- le influențează treptat iluzia normalității de grandoare, punând la îndoială validitatea și acuratețea modelului neurotipic-centric al comportamentului uman și deschizându-i către realități neurodivergente.