limbi Pidgin

Pidginii sunt limbi „la fața locului” care se dezvoltă atunci când oamenii fără o limbă comună intră în contact între ei. Nimeni nu vorbește un pidgin ca prima lor limbă. De obicei, o limbă pidgin este un amestec al vocabularului unei limbi majore cu gramatica uneia sau mai multor alte limbi. Limbile majore sunt de obicei limbile fostelor puteri coloniale majore, cum ar fi engleza, franceza și portugheza. De exemplu, înființarea economiilor de plantații în Caraibe, cu grupuri mari de sclavi din diferite medii lingvistice care proveneau din Africa de Vest, a dat naștere unui număr de pidgini bazate pe engleză, franceză, spaniolă, olandeză și portugheză. Cu toate acestea, există și pidgini vorbite în părți din Africa, America de Sud și Asia de Sud-Est care se bazează pe alte limbi decât cele ale puterilor coloniale. Un bun exemplu de pidgin non-European este jargonul Chinook care a fost folosit cândva de indienii americani și comercianții europeni din Pacific nord-vest.

termenul pidgin nu are nimic de-a face cu păsările. Cuvântul, atestat pentru prima dată în tipar în 1850, este considerat a fi pronunțarea greșită Chineză a cuvântului englez afaceri. Există și alte teorii despre originea termenului.

Status
datorită funcției lor limitate, limbile pidgin nu durează de obicei foarte mult, rareori mai mult de câteva decenii. Ele dispar atunci când motivul comunicării se diminuează, pe măsură ce comunitățile fie se îndepărtează, o comunitate învață limba celeilalte, fie ambele comunități învață o limbă comună (de obicei limba oficială a țării). De exemplu, rusa Pidgin vorbită în Manciuria a dispărut când coloniștii ruși au părăsit China după Al Doilea Război Mondial. același lucru este valabil și pentru Franceza Pidgin care a dispărut din Vietnam după ce francezii au părăsit țara. Totuși, acest lucru nu este întotdeauna cazul. Chineză Pidgin engleză (Chinglish), dezvoltat în secolul al 17-lea în Canton (Guandong), China,și a supraviețuit timp de aproape trei secole. Utilizarea sa s-a răspândit de la relațiile maestru-servitor la cele dintre comercianții și birocrații englezi și chinezi. A continuat să fie utilizat până la sfârșitul secolului al 19-lea, când chinezii au început să treacă la engleza standard.

Ethnologue listează 18 pidgins utilizate în întreaga lume. Patru dintre ele sunt dispărute și multe sunt în curs de dispariție. Nu există estimări ale numărului de vorbitori pentru mulți dintre ei.

dacă un pidgin supraviețuiește și următoarea generație de vorbitori îl învață ca primă limbă sau dacă devine o lingua franca stabilă, devine Creolă.

dialecte

structură

sistem de sunet
majoritatea pidginilor au sisteme de sunet relativ simple caracterizate prin cinci vocale (/i/, /e/, /a/, /u/, /o/) și fără grupuri de consoane.

gramatica
Pidginii au de obicei vocabulare mai mici, o structură mai simplă și funcții mai limitate decât limbile naturale. Unele caracteristici tipice includ limbile pidgin sunt după cum urmează:

• subiect-Verb-obiect ordinea cuvintelor
• absența markerilor gramaticali pentru sex, număr, caz, timp, aspect, dispoziție etc.
• Timpurile sunt exprimate lexical, adică folosind adverbe temporale precum mâine, ieri etc.
• relațiile gramaticale sunt de obicei exprimate prin juxtapunere simplă.
• utilizarea reduplicării pentru a reprezenta pluralele și superlativele, de exemplu, Hawaiian Pidgin wiki-wiki ‘foarte rapid’.

vocabular
deoarece vocabularul este restricționat, cuvintele într-o limbă pidgin au o gamă largă de semnificații. De exemplu, în jargonul Chinook, cuvântul klahawaya însemna ‘ ce mai faci?’, ‘Bună ziua’ sau ‘la revedere’.

scrierea

limbile Pidgin sunt utilizate exclusiv pentru comunicarea orală. Numai după ce se dezvoltă în Creole, apare nevoia unui sistem de scriere.

dificultate