să-l susținem pe Hristos, pe poporul Său și pe cauza sa de neprihănire și răscumpărare; să ne susținem unii pe alții în dreptate și să ne îndemnăm unii pe alții cu privire la nelegiuire, ca să putem fi prieteni și mântuitori pe muntele Sionului, unul pentru altul, și ca să-i putem ajuta pe cei slabi și să-i întărim, să-i încurajăm pe cei îndoielnici și să aducem lumină înțelegerii lor corecte, pe cât este posibil, pentru a putea fi instrumental în mâinile Dumnezeu este Mântuitor printre oameni. Nu că am avea puterea de a salva oameni. Noi nu am; dar avem puterea de a le arăta cum pot obține mântuirea prin ascultarea de legile lui Dumnezeu. Le putem arăta cum să meargă pentru a fi mântuiți, pentru că avem dreptul să facem asta, avem cunoștințe și înțelegere despre cum să o facem și este privilegiul nostru să o învățăm … atât prin exemplu, cât și prin precept printre asociații noștri oriunde ne aflăm în lume.15
misiunea noastră a fost să salvăm oameni. Am lucrat … pentru a-i aduce pe oameni la cunoașterea Evangheliei lui Isus Hristos, pentru a-i aduce la pocăință, la ascultarea de cerințele legii lui Dumnezeu. Ne-am străduit să-i salvăm pe oameni de eroare, să-i convingem să se întoarcă de la rău și să învețe să facă binele.16
misiunea noastră este de a salva, de a păstra de rău, de a înălța omenirea, de a aduce lumină și adevăr în lume, de a prevala asupra oamenilor de pe pământ pentru a umbla drept înaintea lui Dumnezeu și pentru a-l onora în viața lor.17
testul … măreției sufletului nostru este … să fie căutat în capacitatea noastră de a mângâia și consola, capacitatea noastră de a-i ajuta pe alții, mai degrabă decât în capacitatea noastră de a ne ajuta pe noi înșine și de a-i înghesui pe alții în lupta vieții.18
ar trebui să ne propunem întotdeauna să ajutăm la victorie—nu să-i învingem! Scopul nostru este viața veșnică—obiectivul nostru de a ridica omenirea-nu de a o înjosi.19
treaba noastră este să mântuim lumea, să mântuim omenirea; să o aducem în armonie cu legile lui Dumnezeu și cu principiile dreptății și dreptății și adevărului, pentru ca ei să poată fi mântuiți în împărăția Dumnezeului nostru și să devină, în cele din urmă, prin ascultarea de rânduielile Evangheliei, moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Isus Hristos. Aceasta este misiunea noastră.20
nu ne vom termina lucrarea până când nu ne vom mântui pe noi înșine și apoi nu până când nu vom fi mântuit pe toți cei care depind de noi; căci noi trebuie să devenim mântuitori pe muntele Sionului, precum și pe Hristos. Suntem chemați la această misiune. Morții nu sunt perfecți fără noi, nici noi fără ei. Avem o misiune de îndeplinit pentru și în numele lor; avem o anumită lucrare de făcut pentru a-i elibera pe cei care, din cauza ignoranței lor și a circumstanțelor nefavorabile în care au fost plasați aici, sunt nepregătiți pentru viața veșnică; trebuie să le deschidem ușa, înfăptuind rânduieli pe care ei nu le pot îndeplini pentru ei înșiși și care sunt esențiale pentru eliberarea lor din „casa închisorii”, pentru a ieși și a trăi după Dumnezeu în Duhul și a fi judecați după oamenii în trup.21
lucrarea pentru morții noștri, pe care Profetul Iosif a pus-o asupra noastră cu o poruncă mai mult decât obișnuită, instruindu-ne că trebuie să avem grijă de cei din rudele noastre și strămoșii noștri care au murit fără cunoștința Evangheliei, nu trebuie neglijată. Ar trebui să ne folosim de acele rânduieli sacre și puternice ale Evangheliei care au fost revelate ca fiind esențiale pentru fericirea, mântuirea și răscumpărarea celor care au trăit în această lume când nu au putut învăța Evanghelia și au murit fără să o cunoască, și acum ne așteaptă pe noi, copiii lor, care trăim într-o epocă în care aceste rânduieli pot fi înfăptuite, să facem lucrarea necesară pentru eliberarea lor din închisoare. Prin eforturile noastre în favoarea lor, lanțurile lor de robie vor cădea de la ei și întunericul care îi înconjoară se va șterge, pentru ca lumina să strălucească asupra lor și ei vor auzi în lumea spiritelor lucrarea care a fost făcută pentru ei de copiii lor de aici și se vor bucura împreună cu voi în îndeplinirea acestor îndatoriri.22
nu există niciodată un timp, nu va veni niciodată un timp pentru cei care dețin Preoția în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din urmă, când oamenii pot spune despre ei înșiși că au făcut destul. Atâta timp cât durează viața și atâta timp cât avem capacitatea de a face bine, de a lucra pentru zidirea Sionului și pentru beneficiul familiei umane, ar trebui, cu bunăvoință, să cedăm cu promptitudine cerințelor făcute de noi pentru a ne face datoria, mică sau mare.23