numai mintea contemplativă poate aduce în față Noua conștiință care este necesară pentru a trezi o lume mai iubitoare, mai dreaptă și mai durabilă.
aprofundarea conștientizării noastre
contemplarea este practica de a fi pe deplin prezent—în inimă, minte și corp—la ceea ce este într-un mod care vă permite să răspundeți creativ și să lucrați spre ceea ce ar putea fi.
pentru mulți, contemplarea este rugăciune sau meditație, o practică zilnică de ascultare profundă pentru a ne conecta mai bine cu noi înșine și cu iubirea divină. Părintele Richard ne învață că rugăciunea contemplativă ne ajută să susținem adevărul pe care îl întâlnim în momentele de mare dragoste și mare suferință mult timp după ce intensitatea acestor experiențe dispare. Rugăciunea contemplativă este modul în care realizăm experiențele pe care cuvintele le evită, cum învățăm din ele și ne permitem cu curaj să fim transformați de ele, chiar și atunci când modurile noastre normale de gândire nu le pot da sens.
Rugăciunea contemplativă este o practică pentru o viață, niciodată desăvârșită, dar întotdeauna suficientă. De fiecare dată când ne rugăm, tiparele noastre obișnuite de gândire și simțire ne vor întrerupe inevitabil și ne vor distrage atenția de la ascultarea profundă, dar prin eșecurile noastre repetate întâlnim harul lui Dumnezeu și experimentăm o minte transformată (Romani 12:2).
mintea contemplativă este despre a primi și a fi prezent la moment, la acum, fără judecată, analiză sau critică. „Cunoașterea” contemplativă este o cunoaștere mult mai holistică, centrată pe inimă, în care mintea, inima, sufletul și simțurile sunt deschise și receptive la moment așa cum este. „Așa ajungi să iubești lucrurile în sine și ca pe ele însele. Învățați să nu împărțiți câmpul momentului sau să eliminați orice vă amenință ego—ul, ci să țineți totul—atât atractiv, cât și neplăcut-împreună într-o singură privire acceptantă.”
pe scurt, contemplarea ar putea fi descrisă ca intrând într-o tăcere mai profundă și renunțând la gândurile, senzațiile și sentimentele noastre obișnuite pentru a ne conecta la un adevăr mai mare decât noi înșine.
Aflați mai multe despre Centrul de acțiune și contemplare.
Spiritualitate bazată pe practică
mulți oameni practică forme de contemplare, cum ar fi rugăciunea centrată sau respirația concentrată. Alte expresii și culturi subliniază experiențele comunale (cum ar fi vorbirea în limbi), mișcarea (dansul sau yoga) și muzica (tobe, cântări extatice sau scandări). Cu toții putem rezona mai mult cu unele practici decât cu altele.
contemplarea este un cuvânt care nu este ușor de definit. Are rădăcini străvechi și evoluează continuu. La Centrul de acțiune și contemplare (CAC), ne referim la tradițiile contemplative creștine (plural) pentru a recunoaște istoria diversă și viitorul în evoluție al contemplației.
indiferent de practica pe care o alegeți, vă invităm să vă angajați. Prin contemplare și viață, Dumnezeu lucrează asupra noastră încet și în secret. Practica contemplativă rewires treptat creierul nostru de a percepe și de a răspunde la realitate cu dragoste.
câteva exemple de practici Contemplative
tobele: practicarea predării minții și acordarea corpului prin ritm
Meditația de mers pe jos: luarea unor pași lenți și atenți
dans extatic: mișcarea liberă către Muzică
Cântarea: Cântarea cu intenție
Rugăciunea de centrare: observarea și eliberarea tuturor gândurilor fără judecată în timpul unei perioade de tăcere
Lectio Divina: citirea unor pasaje scurte de text mod contemplativ
rugăciune de întâmpinare: Salutând orice sentiment, senzație sau emoție care apare în mijlocul zilei tale
Rugăciunea YHWH: spunând în mod conștient numele lui Dumnezeu prin fiecare respirație
Pranayama: respirând cu atenție
meditația bunătății iubitoare: recunoașterea sursei tale interioare de bunătate iubitoare și trimiterea iubirii către alții